Prima din cele şapte Sfinte Taine care se săvârşesc credincioşilor este Taina Botezului. Prin ea se face încorporarea în ,,trupul lui Hristos" care este Biserica. De aceea, această lucrare sfinţitoare se mai numeşte, cu o expresie consacrată, Taina iniţierii creştine, nu în sensul de instruire în anumite mistere ale creştinismului, ci în acela de început al vieţii creştine. De altfel, denumirea de „taine de iniţiere" se referă nu numai la Botez, ci şi la Mirungere şi Împărtăşanie care, în practica ortodoxă, se realizează dintotdeauna împreună.
Taina sfântului botez se administrează oricărui om, bărbat sau femeie, vârstnic sau prunc, care nu a mai primit-o înainte. Dacă cineva a primit Botezul în cadrul unei secte sau confesiuni creştine care nu-şi întemeiază credinţa pe Sfânta Treime, cum ar fi, de exemplu, unitarienii, acesta trebuie rebotezat. În cazul în care membri ai diverselor comunităţi creştine care cred în Sfânta Treime sau din sânul confesiunilor protestante trec la ortodoxie, aceştia nu mai sunt rebotezaţi, fiind primiţi, pe baza cererii şi declaraţiei lor, numai prin administrarea Mirungerii, întrucât ei au primit Botezul în numele Sfintei Treimi.
Conform practicii Bisericii Ortodoxe, Botezul se administrează, de regulă, copiilor şi poartă denumirea de pedobaptism.
Există, desigur, şi cazuri speciale. Iată câteva dintre ele: adulţii fără de minte, născuţi aşa, dacă nu au fost botezaţi când erau copii, pot fi botezaţi fără nicio piedică fiind consideraţi ca pruncii. Dacă un alienat mintal nu a fost botezat în copilărie, iar starea lui a intervenit la vârsta matură, el poate fi botezat numai în momente de luciditate; pentru că, dacă în cazul pruncilor, mărturisirea de credinţă şi dorinţa de a se boteza le exprimă naşul, în numele celui care se botează, în cazul adulţilor, aceste îndatoriri revin persoanelor respective.
Nu se botează niciodată şi nici nu se săvârşeşte slujbă de înmormântare pruncilor născuţi morţi sau care mor nebotezaţi. Deşi se practică prin unele părţi ale ţării, aceasta constituie o gravă inovaţie liturgică, deoarece Tainele nu se oficiază decât persoanelor vii, care să-şi exprime consimţământul oficierii Tainei respective.
În cazul copiilor care sunt părăsiţi sau al celor despre care nu se ştie dacă au fost botezaţi, ca şi în cazurile în care unii copii se nasc cu grave malformaţii congenitale, atunci există aşa-numitul botez condiţionat, adică se rosteşte formula botezului la care se adaugă ,,dacă n-a fost botezat", (căci Botezul nu trebuie să se repete sau, ,,dacă este om", (căci Taina se administrează numai oamenilor).
În cazul Botezului adulţilor, aceştia trebuie câtehizaţi şi instruiţi în adevărurile de credinţă şi numai după ce se constată însuşirea acestora, ca şi dorinţa a fi botezaţi, exprimată expres, Taina poate fi administrată. Aşadar, Botezul nu este un act mecanic, săvârşit automat, ci conştient şi responsabil, şi el marchează începutul vieţii creştine.
BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1