Una din grijile cele mai mari ale părinţilor creştini care se învrednicesc de bucuria naşterii de prunci trebuie să fie aceea ca aceştia să nu rămână nebotezaţi. De aceea, canoanele prevăd pedepse grave pentru părinţii din pricina cărora se întâmplă să moară copiii nebotezaţi. În acest scop, Biserica a rânduit ca botezul să se facă după şapte zile de la naştere sau în intervalul cuprins între şapte zile şi 40 de zile.
Aceasta este situaţia copiilor născuţi sănătoşi şi care un sunt ameninţaţi cu moartea datorită unor infirmităţi sau slăbiciuni trupeşti. Dacă avem de-a face cu un copil născut cu debilitate fizică şi a cărui sănătate poate constitui o problemă serioasă, care ar atrage chiar moartea, atunci el trebuie botezat imediat după naştere, sau în interval de câteva zile. De aceea, Biserica un fixează zile sau momente din zi când un asemenea botez trebuie săvârşit, ci el se poate face oricând este nevoie. Pentru cazurile de copii normali, este bine să se respecte rânduiala stabilită de Biserică.
Există astăzi tendinţa tot mai frecventă de a lăsa copiii nebotezaţi câteva luni, uneori şi ani, ceea ce nu este recomandat. Aceasta pentru că oricând există riscul acestora de a se îmbolnăvi şi a de a muri nebotezaţi. Apoi, la botezul unui copil care a crescut intervine o incomoditate în săvârşirea Tainei, mai ales în momentul cufundării lui în cristelniţă, partea cea mai importantă a Tainei. Pentru ca un botez să fie valabil săvârşit, el trebuie să cuprindă formula corectă şi completă de săvârşire şi cufundare deplină de trei ori în apă, care simbolizează esenţa Botezului: moartea şi îngroparea împreună cu Hristos şi învierea împreună cu el. De aceea Biserica Ortodoxă nu admite botezul prin turnare sau stropire, practicat în Bisericile Catolice, în cele protestante sau la unele culte neoprotestante. În cazul unui copil mai mărişor, această cufundare nu se mai poate face perfect. De aici se şi spune în popor, despre unele persoane care manifestă instabilitate psihică, nervozitate şi neastâmpăr, că nu sunt botezate în apa toată.
Părinţii şi rudele trebuie să fie încredinţate că prin botezul săvârşit prin afundare totală nu se întâmplă nimic periculos pentru sănătatea copilului. Nu am auzit de copii înecaţi sau imbolnăviţi prin botez. Ba, era obiceiul, cu mulţi ani în urmă, ca botezul copiilor să se facă chiar la copca de gheaţă, mai ales cu prilejul Bobotezei. Grija ca apa botezului să fie caldă este o pretenţie modernă, pe care preoţii o respectă, dar cu siguranţă apa rece nu creează pruncilor şocuri sau stopuri cardiace.
În primele secole creştine, Botezul se săvârşea în ajunul marilor sărbători: Crăciunul, Boboteaza, Paştele şi Rusaliile. De obicei, el avea loc înainte de Liturghie pentru ca noii botezaţi, care de regulă erau maturi, să participe şi să se împărtăşească la Sfânta Liturghie. Astăzi, aceste termene sau soroace nu se mai respectă, mai ales că botezăm aproape numai copii, botezul săvârşindu-se oricând. El se săvârşeşte, şi este bine să se procedeze aşa, după Sfânta Liturghie şi în zilele în care nu postim, pentru ca masa să poată fi de dulce.
BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1