Când trebuie să se spovedească credincioşii?

Întrucât Pocăinţa sau Spovedania este cunoscută ca Taina regenerării noastre sufleteşti, adică a curăţirii de faptele rete săvârşite şi a refacerii comuniunii cu Dumnezeu, întreruptă de păcat, ea trebuie să fie practicată cât mai des de credincioţi. S-a creat însă obiceiul ca această Taină să fie administrată rar şi s-a pus mereu în legătură cu cele patru mari posturi din timpul anului bisericesc: Postul Paştelui, al Crăciunului, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi al Sfintei Mării, şi mai ales a fost solicitată ca o pregătire pentru primirea Sfintei Împărtăşanii, la sfârşitul acestora.

Obiceiul acesta a fost încurajat şi de a patra poruncă bisericească în care se spune: ,,Să ne spovedim şi să ne cuminecăm în fiecare din cele patru posturi mari de peste an ori, dacă nu putem, cel puţin o dată pe an, în postul Sfintelor Paşti".

Această poruncă este respectată şi azi, ea avându-şi însemnătatea ei în viaţa creştină. Aplicarea sa însă nu este o realitate, fiindcă nu toţi creştinii o respectă. Ce proces spiritual ar fi dacă ea ar fi aplicată de toti!

Pe de altă parte, această poruncă nu ne obligă să practicăm spovedania numai la cele patru mari posturi, nici nu ne îngrădeşte libertatea de a o face ori de ori simţim nevoia de a ne spovedi.

Este adevărat că în Ortodoxie nu se concepe primirea Sfintei Împărtăşanii fără spovedanie şi dezlegarea de păcate; dar dacă pentru a ne împărtăşi avem nevoie de o mai mare pregătire, Spovedania o putem face oricând. De aceea putem spune că nu este îngrădită de anumite termene sau soroace ci, în principiu, ea se poate săvârşi ori de câte ori credincioşii simt nevoia să o facă.

Deci Spovedania nu trebuie condiţionată de perioada unuia din cele patru posturi mari, ci poate fi săvârşită ori de câte ori conştiinţa se simte încărcată de fapte rele, de care trebuie să ne debarasăm. Niciodată un trebuie să ne socotim că suntem fără de păcat căci, aşa cum spuneau cei vechi, a greşi este omenelte, dar a persista sau a rămâne în păcat este diabolic. Orice faptă rea, cât de mică ar fi, repetată înseamnă o acumulare de păcate, care devin dăunătoare.

S-a mai creat obiceiul ca la spovedanie să meargă mai ales cei în vărstă, care se şi împărtăşesc, ceea ce este complet greşit. Nu trebuie să aşteptăm să îmbătrânim ca să ne spovedim, ci trebuie să ne creăm din tinerete obişnuiniţa spovedaniei. Ea nu este apanajul sau preocuparea numai a celor bătrâni, ci a fiecărui creştin. De aceea, încă din tineţe, fiecare credincios trebuie să-şi aibă duhovnicul lui la care să meargă ca la un medic şi pe care nu ar trebui să-1 schimbe decât dacă socoteşte că acesta un ar mai fi corespunzător nevoilor lui sufleteşti.

Dacă o legăm de un post şi o socotim ca moment de pregătire pentru primirea Sfintei Împărtăşanii, atunci ea trebuie şi poate fi făcută oricând, pe îndelete şi cu toată responsabilitatea.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1