Alături de sfinţirea mică a apei sau de sfeştanie, există şi o sfinţire mare a apei sau aghiasmă mare. Este slujba care se săvârşeşte în ajunul dar, mai ales, în ziua sărbătorii botezului Domnului sau a Bobotezei, după Sfânta Liturghie.
I se spune aghiasma mare, pentru că ea se săvârşeşte după un ritual mult mai dezvoltat şi mai solemn decât cel de la aghiasma mică şi pentru că, după credinţa şi practica creştină, aghiasma mare are o putere mult mai mare decât cea mica. De aceea, credincioşii şi dau respectul cuvenit acestei ape sfinţite. Ca şi aghiasma mică, ea se ia întotdeauna pe nemâncate şi înainte de anafură, iar când ne împărtăşim se consumă după Sfânta Împărtăşanie. De obicei, aghiasma se ia în zilele de sărbătoare, când nu ne împărtăşim. Sunt şi unii creştini care obişnuiesc să consume aproape zilnic aghiasmă mare ca o pavăză împotriva lucrării celui rău.
După sfinţirea acestei ape la Bobotează, ea se poate consuma dimineaţa, pe nemâncate, timp de opt zile. În afară de consumarea ei şi de stropitul caselor de către preot, credincioşii o mai întrebuinţează de Bobotează la stropitul locuinţelor şi al lucrurilor din gospodărie, a obiectelor întrebuinţate în viaţa de toate zilele, a ogrăzilor, livezilor, viilor şi holdelor. Se mai consumă de către cei boinavi, fie că o beau, fie că-şi ung părţile trupului afectate de boală, în vederea vindecării.
Dată fiind însemnătatea acestei ape sfinţite, credincioşii o iau în vase de sticlă şi o păstrează cu toată atenţia, ferind-o mai ales de întinare sau profanare. De aceea, este bine ca ea să se păstreze într-un loc deosebit din locuinţa noastră, într-o încăpere destinată scopurilor şi activităţilor pioase şi nu la un loc cu alte obiecte de uz casnic, în bucătării şi cămări, alături de sticle cu conţinut neadecvat. Dacă de la un an la altul aghiasma rămâne neconsumată, ea se varsă în locuri curate ferite de întinare, de regulă în pământ arabil, la flori, în iarbă sau la rădăcina pomilor. Ea poate fi păstrată alături de cea nouă, căci aghiasma nu se strică niciodată.
În legătură cu aghiasma mare sfinţită la Bobotează, există obiceiul ca după această dată gospodinele de la ţară să nu spele timp de şapte zile, pe motiv că atunci toate apele se sfinţesc, iar spălatul ar intina această sfinţire. Prin sfinţirea apelor de Bobotează trebuie să înţelegem că această calitate o primesc numai apele sfinţite special prin slujbă, si nu orice apă. De aceea, nu constituie o impietate spălarea rufelor sau a altor lucruri
În biserică, aghiasma mare se păstrează într-un vas special numit agheasmatar. Din ea se dă şi credincioşilor care săvârşesc păcate grele pentru care sunt opriţi de la Sfânta Împărtăşanie.
În ceea ce priveşte obiceiul ca preoţii să umble pe la casele credincioşilor si să le stropească cu aghiasmă, acesta este foarte vechi şi trebuie respectat cu sfinţenie, ca o practică şi o obligaţie pastorală foarte importantă.
BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1