Ce este cununia de argint, aur sau platină?

Aşa cum prevăd cărţile de ritual, de Cununie sau Nuntă sunt legate numeroase rânduieli, tradiţii şi obiceiuri care au căpătat caracter de obligativitate.

Astfel, se cere mirilor ca după opt zile de la Cununie să se prezinte la biserică pentru a li se citi rânduiala care se numeşte în unele părţi ,,scoaterea la biserică" sau ,,dezlegarea cununiilor". De unde provine acest obicei? De la faptul ca odinioară mirii nu primeau pe capete cununii de metal, ca astăzi, ci li se împleteau cununiţe de frunza rezistente sau din ramuri, pe care ei le purtau timp de o săptămână, după care veneau la biserică, unde preotul le ridica de pe capetele lor. Deşi depunerea cununiilor a intrat în structura slujbei, obiceiul venirii la biserică se păstrează şi azi cu denumirea de „dezlegarea cununiilor" (de la gestul pe care-l face preotul). Momentul respectiv are şi o semnificaţie penitenţială, căci tinerii stau în pridvorul bisericii unde preotul le citeste un fel de dezlegare de a intra în biserică după o săptămână în care, prin viaţa lor intimă, şi-au pierdut frumuseţea şi curăţia feciorelnică.

Tot în legătură cu Cununia, există obiceiul, destul de răspândit, dar negeneralizat, ca soţii care s-au cununat religios să aniverseze împlinirea a 25 de ani de împreună - vieţuire şi să marcheze acest eveniment de familie printr-o ceremonie religioasă. Această slujbă poartă denumirea de ,,cununie de argint". Dacă ceremonia are loc la 50 de ani de căsătorie, ea poartă denumirea de ,,cununia de aur", iar la împlinirea vârstei de 75 de ani de căsătorie, deşi cazurile sunt destul de rare, ea se numeşte ,,cununie de platină". Ceremonia aceasta, indiferent de sorocul la care se săvârşeşte, poartă greşit denumirea de ,,cununie", pentru că, în realitate, nu este vorba de slujba cununiei, ci de o slujbă de mulţumire care nu are nimic comun cu cununia.

Conform rânduielilor bisericeşti, Taina Sfintei Cununii nu se mai readministrează aceloraşi soţi niciodată, în prima ei formă, ci numai dacă aceştia divorţează şi se recăsătoresc cu alte persoane, care nu au mai fost căsătorite religios. Dacă soţii se recăsătoresc după divorţ, li se oficiază slujba de la a doua nuntă, care este mai puţin solemnă.

De aceea, fiind vorba de o slujbă de mulţumire, la această ceremonie nu folosim nici cununiile, nici paharul cu vin şi pâine şi nu se face nici înconjurarea cu dansul ritual. Pentru ceremonie se folosesc doar inelele (verighetele) de argint, aur sau platină, după cum este vorba de una din cele trei ceremonii.

Slujba se poate oficia atât în biserică, dar mai ales în sânul fămiliei, având un caracter mai intim, de rugăciune, de mulţumire pentru binefacerile primite

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1