Ce este ,,deschiderea cărţii” şi dacă este justificată?

Una din practicile legate de săvârşirea Sfântului Maslu este şi ,,deschiderea cărţii". În rânduiala acestei Taine, după ultima rugăciune şi ungere se prescrie că preotul care conduce soborul să ia Sfânta Evanghelie, să o dea bolnavului să o sărute şi să o deschidă. Preoţii slujitori o ţin deschisă deasupra capului celui bolnav, iar protosul (primul între preoţii soborului) rosteşte rugăciunea a opta, după care se face miruirea, adică ungerea cu ulei sfinţit.

Una din practicile legate de săvârşirea Sfântului Maslu este şi ,,deschiderea cărţii". În rânduiala acestei Taine, după ultima rugăciune şi ungere se prescrie că preotul care conduce soborul să ia Sfânta Evanghelie, să o dea bolnavului să o sărute şi să o deschidă. Preoţii slujitori o ţin deschisă deasupra capului celui bolnav, iar protosul (primul între preoţii soborului) rosteşte rugăciunea a opta, după care se face miruirea, adică ungerea cu ulei sfinţit.

Ceea ce este şi mai grav şi condamnabil este faptul că asemenea ,,deschideri" au început să fie solicitate şi să se practice nu numai la Taina Sfântului Maslu, ci în orice altă ocazie şi cu alte cărţi, cum ar fi colecţii de canoane şi legi bisericeşti sau pravile, între care pidalionul joacă un rol important.

Dar orice carte s-ar folosi şi indiferent cine şi pentru ce solicită o asemenea practică, ea rămâne o inovaţie gravă liturgică pentru două motive:

1. Prin ea se introduce un rit sau o practică liturgică pe care nu o găsim în cărţile de cult şi care este contrară regulilor stabilite de Biserică pentru săvârşirea cultului.

2. 0 asemenea practică compromite credinţa creştină, identificând-o cu superstiţia pentru că i se cere preotului ca, în funcţie de conţinutul textului şi culoarea vignetelor, să facă pronosticuri şi să ofere răspuns solicitărilor.

Credincioşii care solicită asemenea lucru şi preoţii care le satisfac asemenea dorinţe greşesc faţă de Biserică. Asemenea practică nu trebuie nicidecum încurajată.

Credinţa creştină este o credinţă luminată de adevăr. Învăţătura de credinţă şi riturile liturgice trebuie explicate în sensul lor adevărat. Deci având natură superstiţioasă şi fiind condamnată de Biserică, ,,deschiderea cărţii" trebuie înlăturată ca necompatibilă şi nedemnă de scopul major al Tainei Maslului şi al slujirii preotului.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1