În săvârşirea serviciilor divine se folosesc diverse materii, între care untdelemnul sau uleiul deţine un loc dintre cele mai importante. Întrucât de multe ori se face confuzia între diferitele forme şi denumiri ale întrebuintării sale în cultul divin, se impun unele precizări.
Sfântul Mir este un amestec de untdelemn curat de măsline cu vin şi cu mai multe balsamuri, mirodenii şi arome, în general 38 la număr, dintre care cele mai multe constituie produsul sau esenţa unor plante care cresc în Orient, cum ar fi: mirtul sau arborele de mir, irisul, aloele, terebintul, arborele de tămâie şi altele. Acest amestec se pregăteşte şi se fierbe mai întâi după o rânduială specială, în primele trei zile din Săptămâna Mare sau a Patimilor. După aceea, este sfinţit de către soborul tuturor membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Întâistătătorul ei - Patriarhul ţării, în joia Sfintelor Patimi, în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare. Sfântul Mir astfel pregătit şi sfinţit se împarte mitropoliilor, episcopiilor şi tuturor parohiilor, fiind întrebuintat numai la sfinţirea bisericilor şi a antimiselor de către episcopi sau arhierei, ca şi la săvârşirea de către episcopi şi preoţi a Tainei Mirungerii sau Confirmării (cum este numită la câtolici şi protestanţi), adică cea de a doua Taină administrată celui care intră în Biserica lui Hristos, după primirea Tainei Botezului.
După rânduiala Bisericii Ortodoxe, Sfântul Mir se mai întrebuintează şi la ungerea cu el a celor care vin la Ortodoxie, dar care au primit Botezul în numele Sfintei Treimi în confesiunea respectivă. În acest caz, ei nu mai sunt rebotezaţi, ci doar unşi cu Sfântul Mir. Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir de către toti arhiereii unei Biserici, în frunte cu Patriarhul, este semnul independenţei bisericeşti sau al autocefaliei, adică al conducerii unei Biserici prin căpetenie proprie, fără să depindă de altă Biserică. Biserica Ortodoxă Română a sfinţit pentru prima dată Sfântul şi Marele Mir în 25 martie 1882, iar ultima dată în 15 aprilie 1993, fiind a 17-a sfinţire a Mirului de la dobândirea independenţei bisericeşti.
În afară de Sfântul Mir, la unele slujbe se mai întrebuintează untdelemnul sau uleiul sfinţit. Aşa, de exemplu, el se sfinteşte la Taina Sfântului Maslu şi la slujba Litiei, adică acea slujbă săvârşită în ajunul marilor sărbători. Cu el se ung la frunte credincioşii, se întrebuinţează la pregătirea prescurilor sau se fac turtişoare care se dau celor bolnavi.
Aşa-zisa ,miruire" a credincioşilor nu este o ungere cu Sfântul Mir, ci cu untdelemn sfinţit la Litie sau Maslu.
Untdelemnul se mai sfinţeşte şi la slujba pentru mutarea în casă nouă, cu care se ung pereţii locuinţei.
În afară de aceste feluri de untdelemn sfinţit, mai există o sfinţire a uleiului care se întrebuinţează la slujba Botezului, numit ,,untdelemnul bucuriei". Şi acesta se deosebeşte de Sfântul Mir, cu el ungându-se pruncul înainte de cufundarea în cristelniţă. După Botez, tot cu acest ulei sfinţit se ung pruncii după îmbăiere.
BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1