Ce sunt erminiile?

Aşa cum arătam anterior, una dintre caracteristicile de bază ale bisericilor de stil bizantin este pictura murală, executată în diferite tehnici, dintre care fresca este cea mai proprie ortodoxiei. Bisericile ortodoxe însă nu se pictează la întâmplare, după bunul-plac sau gust al pictorului, zugravului, ori a ctitorului, ci după o regulă anumită. De aceea putem vorbi de un program sau tipic iconografic care impune pictorilior ce scenă, portret ori chipuri sfinte trebuie şi pot fi zugrăvite în diferitele părţi componente ale lăcaşului de cult.

Programul pictural este alcătuit de aşa manieră încât decorul oricărei biserici se prezintă ca un ansamblu unitar şi logic, inspirat şi călăuzit de o idee, de un principiu coordonator. Acest program iconografic n-a fost de la început uniform, ci s-a format şi a evoluat de-a lungul timpului, în funcţie de numeroşi factori.

Fiecare parte a lăcaşului de cult (altarul, naosul, pronaosul), după destinaţia sau funcţionalitatea sa liturgică formează un spaţiu pictural aparte, cu o semnificaţie teologică şi simbolică deosebită. În funcţie de aceasta, fiecare parte a bisericii este împodobită cu pictura care exprimă semnificaţia ei. Normele după care se pictează un lăcaş de cult şi modul în care trebuie executată această pictură ni le dau Erminiile picturii bizantine. Ele au fost la început caiete sau scrieri în care marii zugravi îşi notau regulile de seamă privitoare la meşteşugul pictoricesc şi care, până la o vreme, s-au transmis oral, de la pictor la pictor. Din secolul al XVII-lea ele au circulat în mai multe redactări, fiind cunoscute mai ales cele de la Muntele Athos, rămase în formă de manuscris. Cel mai important manuscris de acest fel a fost cel al lui Dionisie din Furna, cunoscut mai târziu cu numele de Erminia picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, din secolul al XVIII-lea. Ea este ultima şi cea mai completă dintre toate variantele Erminiei, deşi în realitate este tot o operă de compilaţie. Lucrarea a fost tradusă şi în româneşte de mai multe ori, ultima fiind în 1979.

Cum o arată şi numele, Erminia este carte de explicare şi interpretare a picturii bisericeşti. Ea cuprinde două părţi principale. În prima parte se dau instrucţiunile tehnice privitoare la materialele folosite la pictură (culori, uleiuri, verniuri etc.). În partea a doua, se prezintă programul sau tipicul iconografic după care se ghidează pictorii de biserici în redarea diferitelor scene şi personaje sfinte din Vechiul Testament, Noul Testament şi din istoria Bisericii creştine (sărbătorile, vieţile sfinţilor etc.).

În executarea picturii bisericilor ortodoxe, respectarea Erminiei este obligatorie pentru că ea asigură unitatea de stil şi de idei teologice proprii ortodoxiei. Erminiile însă nu îngrădesc personalitatea şi talentul pictorului, care rămân libere, chiar în cadrul unui canon ca acesta.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1