Ce sunt Ierurgiile?

Etimologic, ierurgia sau euhologia sunt cuvinte de origine grecească, care înseamnă slujbă, lucrare sfântă, respectiv cuvânt sau slujbă de rugăciune. Aşadar, ierurgiile sunt acele servicii bisericeşti liturgice prin care se urmăreşte şi se realizează binecuvântarea şi sfinţirea omului şi a firii înconjurătoare sau a lucrurilor de care are nevoie în viaţa de toate zilele. Ele sunt servicii religioase independente dar, de regulă, nu sunt despărţite sau fără legătură cu Sfintele Taine sau Sfânta Liturghie, săvârşindu-se înainte, după sau în timpul acestora.

Scopul lor este acela de a purifica, binecuvânta şi sfinţi pe om şi firea înconjurătoare, având în vedere că, prin păcatul săvârşit de protopărinţii noştri, toată firea a suferit o stricare a ei prin alterarea armoniei şi a sfinţeniei primordiale. Scoaterea omului şi a firii înconjurătoare de sub această stare de stricăciune se face prin această categorie de slujbe. Dintre ele, unele îşi au originea chiar de la Mântuitorul Hristos, iar altele au fost rânduite mai târziu de biserică. Aşa se face că prin ierurgii se binecuvântează şi se sfinţesc nu numai lucrurile destinate serviciului divin public, cum ar fi: veşmintele şi vasele liturgice, materia folosită la slujbe, pâinea, vinul, untdelemnul, ci şi toate bunurile din firea înconjurătoare pe care omul urmează să le folosească în viaţa sa de toate zilele. De asemenea, prin ierurgie se binecuvântează şi se sfinţesc: munca şi activităţile prin care omul îşi întreţine viaţa, opera de înfrumuseţare a naturii, începutul şi sfârşitul lucrărilor importante, momentele cele mai de seamă din viaţa lui, legate de naştere sau moarte, de bucurie şi tristeţe. Prin această largă şi aproape totală îmbrăţişare în sfera lor de acţiune a lucrurilor din natură, ierurgiile au un caracter atotcuprinzător, universal.

Ierurgiile sunt foarte vechi. Pe unele le moştenim chiar din Vechiul Testament, în special cele legate de naştere, pe unele le-a practicat însuşi Mântuitorul, cum ar fi vindecările de tot felul, binecuvântările diverselor lucruri: pâine, vin, peşte, foarte multe erau practicate de Sfinţii Părinţi din primele veacuri. La acestea s-au adăugat şi altele mai noi, în funcţie de evoluţia vieţii bisericeşti şi de nevoile spirituale ale credincioşilor.

Ierurgiile se săvârşesc atât în biserică, dar mai ales în casele credincioşilor şi chiar în mijlocul naturii, după nevoia respectivă.

În ceea ce priveşte timpul săvârşirii, ierurgiile, în special cele săvârşite în biserică, sunt legate de soroace sau date fixe, în funcţie de unele sărbători. Dar marea lor majoritate nu au o dată fixă de săvârşire, aceasta depinzând de nevoia sau trebuinţa pentru care se solicită.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1