Ce sunt icoanele?

Dacă poposim într-o zi în incinta unei mânăstiri, vom fi impresionaţi, printre altele, de sunetul frumos al toacii, bătută la diverse ore şi care marchează începutul sau anumite momente din cultul divin zilnic.

Întrebuinţarea toacei în cult s-a făcut din vechime. În primele secole, mai ales datorită persecuţiilor îndreptate împotriva creştinilor, aceştia erau chemaţi sau convocaţi la adunările de cult sau la slujbe de către persoane însărcinate special cu această îndatorire. După încetarea persecuţiilor, creştinii au întrebuinţat diferite instrumente între care, la început, trâmbiţa sau tuba, folosită şi la evrei, după aceea ciocanul de lemn cu care se bătea în uşile creştinilor, anunţându-i momentul de începere a serviciilor divine. Mai târziu, în Biserica de Răsărit apare un instrument care a rămas definitiv în cultul creştin şi anume toaca. Acest instrument este confecţionat fie din lemn, fie din fier.

Toaca din lemn este o scândură lungă şi îngusta - făcută dintr-o esenţă sănătoasă şi tare de copac (fag sau paltin) în care se bate cu unul sau două ciocane de lemn, în funcţie de poziţia toacei. Dacă toaca este agăţată, se bate cu două ciocane; dacă este portativă numai cu unul. Toaca de fier este confecţionată dintr-o bucată de metal în formă de şină lată, de regulă curbată, în care se bate cu ciocane de metal. De obicei, toaca de metal este fixată pe un suport sau atârnată în cuie, fie în clopotniţă, fie în faţa bisericii sau într-o latură a acesteia.

Toaca simbolizează trâmbiţa îngerilor cu care ei vor suna la sfârşitul veacurilor. De aceea, sunetul ei ne îndeamnă să participăm la slujbă şi la viaţa liturgică în general, având în vedere că la judecata de apoi vom da socoteală de tot ceea ce am făcut în această viaţă.

Toaca se întâlneşte în toate Bisericile din răsăritul creştin, atât în mediul urban, cât şi în cel rural, dar mai ales în mănăstiri, pentru a aminti permanent vieţuitorilor de aici momentele principale ale slujbei.

În Biserica Ortodoxă Română - toaca s-a întrebuinţat de timpuriu şi o întâlnim pretutindeni. în cult, ea vesteşte începutul celor şapte laude zilnice, începutul Sfintei Liturghii şi al unor ierurgii. În Biserica noastră există trei feluri de toacă: 1) toaca mică de lemn sau portativă, care bate de regulă înconjurându-se biserica şi făcându-se opriri în cele patru laturi ale ei; 2) toaca mare, tot de lemn, fixată în clopotniţă sau în curtea bisericii, care se bate singură sau combinată cu cea mică, la slujbele cultului divin; 3) toaca de fier sau „tochiţa" fixată în clopotniţă sau în curtea bisericii.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1