În tradiţia românească şi creştinească, botezul unui prunc este un moment plin de semnificaţie şi încărcătură sufletească. El este un moment de mare bucurie, trăit cu maximă intensitate, exprimată prin participarea tuturor rudelor apropiate la săvârşirea acestui act religios care îl încorporează pe noul botezat, ca membru, în Biserica lui Hristos. De aceea, se obişnuieşte ca şi o parte din credincioşii aflaţi în biserică, mai ales când slujba botezului are loc după sfânta Liturghie, să participe la acest eveniment care, astfel, capătă însemnătate şi greutate şi pentru obştea creştină sau parohia al cărei membru devine.
După o tradiţie îndătinată, la această bucurie nu ia parte tocmai persoana cea mai îndreptăţită să împărtăşească o asemenea satisfacţie, şi anume mama celui botezat. Care este justificarea acestei practici şi cum trebuie să fie ea corect interpretată?
Este foarte adevărat că în cărţile de ritual ale Bisericii Ortodoxe există o serie de rugăciuni sau slujbe care se savârşesc pentru o femeie care naşte, cum sunt, de exemplu, slujba din prima zi de naştere, când se face o sfinţire de apă specială cu care se stropeşte casa, mama şi copilul şi din care bea cea care a născut. Slujba aceasta se face la biserică sau la casa preotului, printr-o persoană din familie sau prin moaşa care a asistat la naştere. La opt zile după naştere, preotul merge la casa unde s-a născut pruncul şi săvârşelte rânduiala pentru femeia lăuză, care constă dintr-o serie de rugăciuni de curăţire. Cu acest prilej se stropeşte casa cu apă sfinţită, ca şi pruncul pentru a fi ferit de cele rele până va primi Botezul. Tot în această zi, se citeşte si rugăciunea pentru punerea numelui pruncului.
În toată această perioadă, mama nu ar trebui să părăsească locuinţa. Perioada de curăţire fiziologică a mamei ţine însă 40 de zile, timp în care ea nu are voie să intre în lăcaşul de cult, conform rânduielilor canonice stabilite de Biserică pentru această situaţie, ca şi pentru altele asemenea, cum ar fi perioada ciclului lunar.
La aceste rânduieli se mai adaugă cea săvârşită după 40 de zile de la naştere, după care femeia are voie să intre în biserică. Dacă pruncul se săvârşeste din viaţă în acest interval de 40 de zile, fireşte că mama nu poate participa la slujba din biserică, fiind în perioada de curăţire, chiar dacă i se citesc toate rânduielile stabilite. Cum însă, în practică, botezul se săvârşeşte mult mai târziu de 40 de zile, mama poate participa fără niciun fel de problemă la botezul propriului ei copil, cu condiţia ca mai înainte să i se fi citit toate slujbele sau moliftele prescrise, şi în special cea de curăţire, după 40 de zile. Practica neparticipării mamei la botezul propriului el copil nu are aşadar temei canonic, doctrinar sau cultic, ci este legat de perioada de curăţire.
BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1