După cum se ştie postul, în general, constituie una din practicile religioase mai respectate în viaţa credincioşilor. El înseamnă, în accepţia generală, abţinerea totală sau parţială de la anumite mâncăruri, băuturi şi plăceri trupeşti, pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp.
După cum se ştie postul, în general, constituie una din practicile religioase mai respectate în viaţa credincioşilor. El înseamnă, în accepţia generală, abţinerea totală sau parţială de la anumite mâncăruri, băuturi şi plăceri trupeşti, pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp.
În Noul Testament a fost practicat şi recomandat de Mântuitorul Hristos, ca mijloc de luptă împotriva ispitelor şi a lucrării diavoleşti, înlăturând formele externe iudaice care-1 însoţeau. Sfinţii Apostoli au practicat si ei postul şi l-au recomandat credincioşilor, devenind una din căile de sporire în virtute. Sfinţii Părinţi şi teologia ortodoxă accentueaza însă necesitatea îmbinării postului trupesc sau alimentar cu cel spiritual care înseamnă o dominare a patimilor şi pornirilor rele din fiinţa noastră sau o îmbunătăţire a stării noastre sufleteşti. Un post alimentar fără transformare lăuntrică nu este post adevărat.
După învăţătura creştină, postul nu este o practică de higienă sau de dezintoxicare a organismului, deşi este foarte folositoare şi sub acest aspect, ci un act de voinţă şi de jertfă sau de renunţare şi, deci, un act de cinstire al lui Dumnezeu.
După modul de postire sau după asprimea lui, acesta este de patru feluri: a) post total sau integral numit şi ajunare, care înseamnă abţinerea de la orice fel de mâncare sau băutură; b) post aspru, cunoscut cu denumirea grecească de xirofagie, adică mâncarea de hrană uscată sau nepregătită: păine, fructe uscate, seminţe şi legume; c) post comun sau obişnuit, care înseamnă consumare de mâncare pregătită din vegetale, în care intră şi untdelemnul sau uleiul, îngrădindu-se consumul de alimente de origine animală: carne, peşte, untură, ouă, lapte şi toate produsele lactate etc. Acest fel de post este cel real practicat de credincioşi; d) postul uşor sau dezlegare care, aşa cum arată denumirea, înseamnă îngăduinţa de a consuma, în diferite zile de post, peşte, vin si untdelemn. Dezlegările se dau de obicei la sărbătorile mari care cad în perioada posturilor de durată.
După lungimea sau durata lor, posturile sunt de două feluri: posturi de o singură zi şi posturi de durată. Posturile de o singură zi sunt: toate miercurile şi vinerile de peste un an, cu excepţia celor rânduite de Biserică să fie scutite de post: Înălţarea Sf. Cruci (14 sept.), Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), Tăierea Capului Sf. loan Botezătorul (29 aug.).
Posturile de durată sunt patru: Postul Naşterii Domnului (15 nov. - 24 dec.); Postul Paştilor sau al Paresimilor, ori Postul Mare, care începe cu şapte săptămâni înainte de Paşti; Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cu dată variabilă ce precede sărbătoarea lor de la 29 iunie; Postul Sfintei Marii sau al Adormirii Maicii Domnului (1-14 august).
BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1